Puiul din carul cu fan

Schimbarea zilnica de apa la pui. Ma incurca Laurentiu care inca nu a "invatat" sa inoate si zace in lingurita. Deoarece stiu ca ma mosmondesc mult la scos apa, recuperat pui aspirati, si tot asa, de trei ori, mi-e ca se va raci prea mult apa din lingurita daca o scot din bazin. O rog pe sotie sa ma asiste, sa tina de lingurita cand sifonez. :) Dupa ce scot trei ligheane de apa, verific lingurita. Nu e nimeni acasa. Se pare ca asistenta sotiei, care de la bun inceput nu vedea nici un sufletel in lingurita, nu a fost cea mai stralucita idee. Oh, well. Presupun ca Laurentiu a ajuns in bazin cu ceilalti pui. Sper ca va reusi sa se ridice la suprafata cand va sosi timpul sa "invete" sa inoate. Completez apa scoasa si pe urma suplimentez, ridicand nivelul coloanei de apa. La urmatoarea schimbare partiala de apa bazinul va fi umplut complet. Incercata de un sentiment de vinovatie, sotia s-a lipit de acvariu cautandu-l pe Laurentiu. Good luck with that. E ca si cum ar cauta un ac in carul cu fan. Iar carul cu fan este in apa. Aud chiote. L-a gasit. Nu o cred, e imposibil. Bai, e chiar el. E aproape de suprafata, lipit de sticla. Desi ii zic ca nu are rost, ea pune mana pe lingurita. Laurentiu nu inoata inca, dar asta nu inseamna ca-i imobil. Accelereaza si se scufunda. S-a dat la fund, si la figurat si la propriu. Sotia pandeste. Dupa o vreme da alarma din nou. De data asta intervin si ma prezint cu furtunul. Il aspir. Cam maricel. Inoata, deci nu e el. Ii zic sotiei sa renunte. Cica nu. Iar l-a gasit. Se jura ca e chiar el. E el! Il aspir fara mila. Il pescuiesc din lighean chiar cu propria lui casa, mult intrebuintata lingurita. Cu ajutorul fiicei, Laurentiu capata o locuinta mai spatioasa, mai stabila: o cutiuta transparenta care a gazduit doi biscuiti inainte. Aceasta il va proteja de fratii lui care, prin comparatie, sunt niste adevarati rechini, care s-ar putea sa-l confunde cu naupii de artemia.