Cu convingerea ca la Obor voi gasi niste maidaneze aratoase, descalec din metrou si incerc sa ma orientez. Peisajul s-a schimbat fata de ce stiam eu cu multi ani in urma. Nu, nu mai sunt acvarii insirate si vanzatori umar la umar. Cu greu identific un vanzator zgribulit cu cateva acvarii grupate printre alte tarabe cu ace, brice si carice. -Femele betta? -N-am. -Aduceti? -Sambata. Ma imping mai in fata printre oale cu graunte pentru pasari sa studiez niste masculi betta destul de jerpeliti si in mod evident batrani. Dintr-o buruiana apare un bot ascutit si maroniu. O fata. -Uite o femela. -Da-o dracu, credeam ca s-au vandut toate. La o inspectie mai atenta observ inca vreo doua femele misunand. -Alti acvaristi mai vand prin zona? -Nu stiu. Serios? Il salut si-l asigur ca revin iar el ma zoreste pentru ca se pregateste sa plece. Mai dibuiesc inca un vanzator. N-are fete. Doar masculi. Ma intorc la primul vanzator si cumpar cea mai zvelta femela, care parea mai tanara si mai pe dimensiunea masculului meu. 5 lei sufletul, ieftin ca braga. Fuga cu ea sub palton acasa. Sotia e uimita ca vietatea asta maronie si decolorata de stresul transportului e din aceeasi specie cu masculul nostru. Mie mi se pare sexy si Priky o priveste aprobator pe... Lyona. :)
No comments:
Post a Comment