Femela inspecteaza tot mai des cuibul. Masculul joaca pe cartea hard to get. Intr-un final cedeaza. Prima imbratisare. Urmatoarele. No eggs. Trece o ora. Nimic. Plec, o zi frumoasa de primavara, n-am de gand sa o petrec cu ochii in fundul lor. Dupa cateva ore ma intorc si o gasesc pe fata ascunsa dupa incalzitor, gonita de baiatul care iarasi pazeste cu stasnicie un cuib gol. O pun in acvariul mare, la hranire si odihna, in nascatoare, ca sa nu fie salutata cu prea mult entuziasm de schimbul 2. Spre seara o eliberez, e putin sifonata de cele doua imperecheri consecutive.
Masculul se lamureste destul de repede ca n-are de ce sa mai piarda vremea cu cuibul prin care bate vantul si se prezinta la hranire. Cu perechea asta nu mai am treaba, mai ales ca nu sunt de acord cu preferintele lor culinare, delicatesa de icre de betta este ceva ce eu nu aprob.
Are loc rocada, masculul albastru in bazinul mare, mascul rosu intra in ring.
Depresie post nuptiala.
La odihna, program de voie.
Playing dominance, the betta way.
Lyona s-a impus, a devenit femela Alfa, si tine sa sublinieze acest aspect nu doar la hranire ci si in boscheti.
We could have been so good together. :)
No comments:
Post a Comment