Dimineata gasesc cuib sub pahar. Femela e vargata si docila. Plec la slujba, convins de faptul ca aceasta isi va gasi usor adapost in 112 litri plantati daca o ataca masculul. Dupa amiza, cand ma intorc, dau sa ma aplec ca sa verific cuibul. Ma opresc la jumatatea miscarii si urmaresc siderat vanzoleala din zona. Masculul, infoiat, sub cuib, femela la baioneta. Masculul se impinge cu corpul in femela, betta style, de parca vrea sa-i arda o coada in gura. Femela e adepta unui stil mai direct si il musca. El tresare, sar icre din cuib, si iar se se pune "in garda". Ea e in continuare... buna de gura. Musca. Iar musca. Masculul ramane lipit de cuib si ii blocheaza accesul. Parca mi-as dori sa ii trozneasca si el o muscatura. Sar in ajutorul camaradului de acelasi sex si il scap de bestia de femela. Odata linistea restabilita, contemplu peisajul. Icre in cuib. Resturi de cuib lipite de peretii acvariului. Cu icre in ele. Icre plutind liber pe suprafata apei. Bineinteles, icre pe fundul bazinului. Icre prea mari, prea albe, mult prea vizibile. Nu stiu daca e bine, domnu' chestor. Dar hai sa mai asteptam, poate totusi apar ochi si codite.
No comments:
Post a Comment