Desi a devenit doar un desert, inca ii hranesc cu larve de artemia. Rotesc trei recipiente, cu spatiu de aproximativ 24 de ore intre ele. Recoltez din doua si, cand epuizez unul, inca mai am artemia vie in al doilea, in timp ce al treilea asteapta cu oua si sare sa intre "pe productie". Din senin gasesc apa limpede in recipientul caruia "ii venise randul" sa-l inaugurez. It never gets old. Derulez caseta. Imi aduc aminte ca in urma cu doua zile desigilasem una dintre cutiutele cu artemia cumparate din Militari. Alea doua obtinute dupa cautari si alergatura. Se pare ca sunt sterpe. Aceeasi palarie, dar alta Marie. Cutiile sunt identice cu cea din care recoltasem cu succes pana recent. Difera batchul. La asta nu ma gandisem. Contemplu celalate zece cutii din alta serie, cea mai recenta, cumparate oarecum la impuls, "sa fie". Deschid una. E timpul sa le testez si pe ele, sa vad dimensiunea tepei.
No comments:
Post a Comment